Aseară am fost la workshop-ul 2parale. S-a vorbit despre marketing afiliat, despre 2parale și despre toate chestiile ce-i fac pe mulți să tresară când aud cuvintele magice „bani online”, „bani pe internet” și alte combinații de genul ăsta.

Din toată povestea am înțeles câteva lucruri (pe care le-am „rumegat” peste noapte):

• Prin 2parale trec sume importante spre afiliați. Sunt afiliați în sistem care încasează câteva mii de euro. Lunar;
• Userii nu au suficientă încredere pentru a face cumpărături online iar tu, ca site, trebuie să-i educi. Teoretic, e corect. Practic însă, e ca și cum un dealer de droguri îți spune că marfa lui e perfect sigură.
• Proiectele care merg sunt agregatoarele, comparatoarele și alte chestii d’astea ce presupun spam indexare masivă în motoarele de căutare (gen tpu.ro). Ce se întâmplă în cazul în care nu mai apari în rezultate? Well… Shit!
• Ca advertiser trebuie să ai câteva sute (cu bătaie spre o mie) de vânzări pentru a intra în sistemul 2parale. Pe de-o parte e bine pentru afiliați. Pe de-o parte e rău pentru advertiserii mici ce vor să se promoveze;
• Că tot vorbim de advertiseri, un magazin online a fost închis deoarece nu a mai putut face față comenzilor primite prin 2parale. Nu știu despre ce magazin e vorba, treaba asta pare un pic trasă de păr, dar știu că sunt destui oameni care nu pot face față unei creșteri bruște;
• În curând se vor face mici modificări în interfața 2parale. Datorită mie.

HTC, când nu scoate trei telefoane / zi organizează concursuri pe Facebook. Irelevant. Relevant este modul în care programatorii – în general – înțeleg fenomenul „social media”. Rezultatul acestei înțelegeri precare se vede la fiecare înscriere pe un site ce folosește uneltele puse la dispoziție, fie de Facebook, fie de alți provideri open ID.

Spus, pe scurt, în momentul în care accepți o astfel de confirmare

Se presupune că site-ul ce îți cere acceptul va folosi datele tale. Nume, poze, sex etc. Ce ți se cere pe următoarea pagină?

Jumătate din datele pentru care ți-ai dat acordul să fie folosite! Autofill presupune vreo zece linii de cod. Atât. Iar asta nu se întâmplă doar la HTC. Nu, asta se întâmplă la majoritatea site-urilor ce folosesc un astfel de sistem de înregistrare.

Chiar sunt singurul care consideraă că e ok dacă îi ceri utilizatorului TOATE datele (inclusiv email-ul) și … gata? Să apeși pe „Allow” și să fii autentificat pe site-ul pe care te-ai înregistrat. E chiar așa greu? Eu am făcut și nu mi s-a părut ieșit din comun. Da, a durat aproximativ o oră, dar cunoștințele mele de PHP/MySql sunt limitate. Bănuiesc că un programator cu experiență ar face treaba asta mult mai repede.

Sunt curios de ce se întâmplă asta? Este vreun motiv legal de care eu nu știu?

Da, săptămâna asta a fost mai lungă. E vreo problemă?

Link-ul ăsta merită un post separat! Four tips for learning how to program. Trebuie citit de oricine face primii pași în programare.

1. 20 JavaScript Frameworks Worth Checking Out.
2. JavaScript Remote Debugging
3. 50 Performance Tricks to Make Your HTML5 Web Sites Faster.
4. Faster JavaScript Memoization For Improved Application Performance.
5. Essential JavaScript Namespacing Patterns.
6. Resources For, And How I Learned Backbone.js.
7. Interacting With The WordPress Database.
8. Create WordPress Plugins with OOP Techniques.
9. How to use PHP on the command line?
10. phpmaster.com este un nou site despre… php aflat sub umbrela Sitepoint.
11. Native vs mobile apps & HTML5 vs Native Apps.
12. Building a NAS Server. Pentru că ai nevoie de backup!