Cerințe

html, css, js, php, ajax, asp, ruby, sql, ssd, oop, jsp, să știe să facă o cafea bună și să dea cu mopu’ între liniile de cod. Și altele.
Acum serios: am nevoie de un front end developer. Cerințe:

• HTML/CSS curat, valid și semantic.
• IE7+ și restul browserelor adevărate (ultima versiune)
• jQuery la un nivel decent. Nu vreau să faci interfața de la Gmail (deși nu m-ar deranja dacă ai știi!) dar nu vreau nici să nu știi diferența dintre $.data() și .data(). Nu mă interesează dacă știi Moo, Ext, Prototype sau alte biblioteci.
• Consideră că ai un plus dacă știi să integrezi o temă de WordPress.
• Mai consideră că ai un plus dacă știi să lucrezi cu Git.

Colaborarea este remote, poți să lucrezi și de pe vârful Omu că nu mă deranjează, cât timp livrezi proiectele la timp.

Trimite un mail la gmail pe adresa ionutzb cu subiectul „colaborare iamntz.com” în care specifici ce știi să faci, vârsta, câteva proiecte semnificative și tariful tău.

Cum calculezi tariful / oră?

Pentru că mi-a zis cineva că nu știe cât să ceară pe oră. Dacă nu știi cât valorează timpul tău, iată o formulă simplă de calcul:

Salariu lunar dorit / ore disponibile zilnic * zile disponibile lunar = tarif/h

De exemplu, dacă vrei un salariu de 800€/lună și lucrezi 6h/zi timp de 25 zile:
800 / ( 6 * 25 ) = 5.33 € / h

Update

Momentan am găsit doi colaboratori. Dar dacă crezi că îndeplinești condițiile de mai sus, nu ezita să-mi trimiți un mail!

• Că îți poți alege clienții și/sau proiectele;
• Că nu lucrezi pentru tine;
• Că timpul este foarte limitat. Și că 24h nu sunt suficiente.
• Că e bine să nu lucrezi exclusiv pentru un client din mai multe motive:
  • Te plafonezi și te plictisești. De cele mai multe ori un client îți oferă același tip de proiecte. Am trei clienți constanți pentru care fac teme de WordPress, HTML chior și aplicații web pentru iOS. Cât de tare crezi că mă plictisesc?
  • O lună proastă pentru singurul tău client înseamnă o lună proastă pentru tine. Dacă omu’ are un accident și lipsește mai mult de o lună (sau pur și simplu întârzie plata; se întâmplă) ai o problemă.
  • Dezvoltarea unei relații de încredere cu un client cere timp. Să vezi ce amuzant este să trebuiască să faci modificări pe un server și să nu ți se dea acces pentru că…
  • Ai deveni angajat fără să-ți dai seama!
• Că NU îți faci propriul tău program. Cine îți zice asta minte cu nerușinare. Cele 8h/zi sunt o utopie. Poți să pleci în vacanță (la modul deconectare totală, nu să te duci să lucrezi ca disperatu’) când vrei? Da, dar când te întorci trebuie să recuperezi.
• Că e bine să citești cât mai multe chestii și să fii la curent cu tot ce mișcă din domeniul tău de activitate.
• Că clienții români nu sunt o afacere bună pe termen lung.

Ești freelancer? Tu ce sfaturi ai?

Cât dormi?

Minim șase ore/noapte. Totuși, mi se întâmplă foarte rar să dorm atât de puțin. „Țintesc” spre 8h/noapte, dar foarte rar dorm mai mult de atât (de obicei, după o noapte scurtă – de șase ore – vine una lungă, de zece ore).

Ce program ai?

Ii aud pe toți că vor să doarmă mai mult, că se chinuie dimineața când trebuie să plece la muncă și alte faze copilărești. Iar când le spun că mă trezesc la ora 6:30, zici că i-am înjurat de mamă. Adică cum, stau toată ziua acasă și nu dorm cât vreau???

Problema (lor) este că dorm fix cât vreau! Mă pun în pat pe la 22:00 și mă trezesc la 6:30.

Cum îmi fac programul ăsta?

Inițial aveam un program de somn foarte haotic. Mă culcam când îmi era somn, mă trezeam când mă trezeam. Astfel, după o săptămână ajungeam să mă trezesc la ora 4 după-amiază, iar după o altă săptămână mă trezeam la 3 dimineață. Și am zis că e cazul să intru și eu în rând cu lumea.

Prin urmare, într-o seară, când m-am pus în pat, mi-am pus ceasul să sune peste fix șase ore. Asta înseamnă că dormi suficient de mult să nu fii un zombie dar suficient de puțin pentru ca a doua seară să-ți fie somn mai devreme. Am repetat manevra asta vreo trei zile, până când am ajuns în intervalul menționat mai sus.

Insomnia!

Citește o carte! Am avut insomnii, știu cum este. În cazul ăsta ajută două lucruri: cititul și ceaiul de sunătoare și/sau tei (dacă le combini, e și mai bine!).

Nu, cititul de pe iPad sau laptop nu e bun! Orice are backlight este foarte obositor pentru ochi și te va ține oarecum alert. Probabil un Kindle ar ajuta, datorită ecranului, dar, după mine, tot o carte clasică este mai bună.

Sub nicio formă să nu lași muzica să cânte în fundal sau să te uiți la TV încercând să adormi! De fapt, elimină orice sursă de zgomot.

Ce fac dimineața?

Sub nicio formă nu apeși butonul de snooze. Nu, alea cinci minute suplimentare nu înseamnă nimic! Eu am învățat să-mi las telefonul cât mai departe de pat. Să trebuiască să mă ridic din pat pentru a-l opri. Astfel, gonesc orice urmă de somn rămasă.

Lucrând acasă, tentația majoră este ca, imediat ce te-ai ridicat din pat să te așezi la PC. Nu se întâmplă! Apăs butonul de power, după care mă duc la baie, îmi spăl superba-mi mecla și tot ce mai e pe lângă ea (de exemplu dinți), apoi fac un espresso.

Cât timp se face cafeaua, întind unt pe două-trei felii de pâine, trântesc o linguriță de dulceață și le înghit rapid.

Urmează vreo două-trei minute de exerciții fizice: câteva întinderi de spate, de gât, de mâini, după care mă apuc de treabă. Până la ora 8:30 fac o grămadă de lucruri.

De ce?

Probabil ești curios de ce mă trezesc cu noaptea în cap. Pe scurt, este liniște. Ușa de la lift și tocurile vecinei de deasupra încep să se audă mult mai târziu, câinii nu latră (foarte tare), este răcoare (mai ales că vine vara!), este aerul suficient de curat să pot deschide geamul etc.

În plus, nu știu alții cum sunt, dar eu am observat că perioada mea de productivitate maximă este între orele 5 și 9 dimineața. Dar ar fi absurd să mă trezesc atât de devreme. Pe lângă asta, am mintea prea limpede pentru a mă trezi cu noaptea în cap

Unde cauți?

Elance.com, vworker.com, getafreelancer.com, forumuri. În ordinea asta. Nu cred că are rost să le înșir pe toate, nu intenționez asta în acest articol (de fapt, dacă stau să mă gândesc, nu cred că voi face asta în vreun articol, vreodată).

Ce spun?

În momentul în care pui primul bid, fără să ai niciun fel de rating, trebuie să ții cont de următoarele:

1. Fii respectuos! Să abordezi un potențial client cu Hey there nu e o idee prea bună. Să-l iei cu Hello Sir e mai ok (chiar dacă mi se pare că e destul de pompos).
2. Citește cu atenție cerințele proiectului. Nu sări rânduri, nu face presupuneri. Dacă ai nelămuriri, întreabă. Dacă ai propuneri, propune-le.
3. Compune un soi de scrisoare de intenție. Nu stai bine cu engleza? Încearcă să-i răspunzi punctual la întrebările din bid. Dacă te simți stăpân pe engleză (sau pe limba în care faci bidul) și reușești o glumiță nevinovată e și mai bine. Nu, „proiectul tău e de căcat” sau „nimeni nu va folosi așa ceva vreodată” nu sunt glume bune.
4. Explică-i de ce nu ai rating pe site-ul respectiv. Explică-i de ce nu ai un portofoliu personal. Majoritatea clienților apreciază că ții la confidențialitate.
5. Mulțumește-te cu puțin. Este un task de 200€? Tu cere-i 100€. Și spune-i că i-ai cerut 100€ pentru că n-ai rating!
6. Caută taskuri mici, una-două zile. Fii disponibil ASAP. Răspunde-i clientului la întrebări în cel mai scurt timp. Știu că fusul orar poate fi o problemă (am avut o perioadă în care lucram pe ora Coastei de Est!), dar la început merită să faci mici sacrificii.
7. NU ieși din sistem! Mai ales la început, când nu ai rating! Știu, cei 10-15% comision opriți de site-ul intermediar pot fi bani serioși, dar:
   1. Nefiind niciun sistem de escrow și sau arbitrare la mijloc, poți avea ocazia să rămâi neplătit.
   2. Presupunând că vei continua să lucrezi cu clientul respectiv câteva luni, după această perioadă ești… fără experiență!
8. Fă-ți o pagină de profil decentă. Dacă știi să deschizi Flash-ul nu înseamnă că știi Action Script. Dacă știi să deschizi un editor de text nu înseamnă că ești programator. Înțelegi ideea, pune doar chestii pe care știi să le faci. Ai șanse ca un client să vrea mai multe treburi făcute (plătite!) decât cele prezentate în descrierea task-ului. Tu o să pici aiurea dacă îi spui că nu știi ceva ce ai în area of expertise.

Momentan atât. Dacă urmezi sfaturile mele, îți garantez că vei prinde cel puțin un proiect în mai puțin de o săptămână.

Ce e de făcut?

1) Ai putea refuza clienții de genul ăsta, ceea ce – de cele mai multe ori – reprezintă o idee destul de proastă. Când nu reprezintă o idee proastă? Atunci când nu ai nimic în portofoliu, desigur!

2) Ai putea taxa suplimentar. Dacă tot cedezi toate drepturile de proprietate intelectuală, măcar să îți iasă și ție un ban din asta. Cât taxezi în plus? Rămâne la alegerea ta. Eu taxez 30%. Împreună cu cei 20% pentru compatibilitate cu IE6 ( :twisted: ) rezultă o rotunjire… generoasă a încasărilor.

De ce documente ai nevoie?

1. Copie legalizată după titlul de proprietate al casei în care locuiești – 20-50lei
2. Copie buletin (fă minimum cinci, că vei avea nevoie)
3. Acordul asociației de locatari și al vecinilor. Teoretic ar trebui patru vecini. Eu am făcut doar cu trei. Esențial este ca administratorul să pună ștampila.
4. Diplomă studii ce atestă calificarea profesională. Vrei să te faci programator? Ai nevoie de o diplomă care să ateste că știi să scrii cod invalid (ECDL e bună, probabil voi scrie o poveste și despre aia)
5. Contract de comodat. Făcut între tine și cel care apare pe titlul de proprietate al casei. Dacă sunt doi proprietari, ambii trebuie să fie menționați și să semneze
6. Câteva cereri și declarații. Întâi intri aici și iei așa:
   • Cerere de inregistrare – persoane fizice
   • Cerere verificare disponibilitate si/sau rezervare firma persoane fizice
   • Anexa 1 – inregistrare fiscala
   • Declaratie pe propria raspundere data in temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 359/2004 cu modificarile si completarile ulterioare (situatia in care sunt indeplinite conditiile de functionare)
   • Aviz / Accept asociatie de proprietari / locatari (L. 230/2007)

   Am pus linkul spre pagină din două motive: 1) e posibil să se schimbe fișierele și să nu mai corespundă; 2) să-i fac de cacao cu site-ul lor arătos

7. Coduri CAEN. Eu am optat pentru 6311, 6312, 6201, 6202, 6209 deoarece am considerat că sunt cele mai potrivite pentru mine.

După ce le ai pe toate astea, te apuci să completezi cu grijă, pentru a nu greși ceva. Dacă ai greșit ceva vei afla după cel puțin trei zile, când vei avea dosarul respins (au un jurist pus la mișto). Acum e o chestie tricky: toate PDF-urile sunt editabile. Adică le poți printa gata completate. Problema este că în unele locuri vei avea nevoie de numele tău „juridic”. Soluții: 1) scrii tot formularul ad labam (de mână); 2) îl printezi completat și vei face adăugirile la fața locului cu pixul (vei avea o struțo-cămilă); 3) faci un drum la ONRC, iei rezervarea de nume (ți-o dă pe loc și e valabilă trei luni), fugi acasă, completezi formularele și te întorci. Eu (de fapt Despina) le-a scris pe toate în pix. Dacă fata s-a oferit…

Primul drum

Îl faci la ONRC (program 8:30-16:30). În Constanța este în spatele Liceului de Artă și în spatele Liceului Telecom. Cum intri, faci stânga și la primul ghișeu pe dreapta. Îi spui cucoanei ce vrei, îi înmânezi „Cererea privind disponibilitatea [...]”, ea îți va da un bonuleț să te duci să plătești 14 lei. Din fericire, plătești fix în spate. Adică te întorci și ai plătit.

După ce ai plătit, completezi restul locurilor lăsate libere și urci un etaj. Cum ai urcat, faci stânga și te postezi la coada de la ghișeul 2. Dacă ai norocul meu, vor fi doar 1-2 persoane în fața ta. Atenție însă! Norocul meu a însemnat inițial respingerea dosarului!

Acritura Duduia de acolo te va trimite să plătești niște taxe (170 lei) la casierie (la parter, unde ai plătit și prima dată). Urci iar cele 45 trepte, îi duci mândru chitanța și… te trimite să faci copii. Cu accent pe „o”. Îți zice aia câte trebuie să faci. Problema este însă că au considerat un xerox în incintă ar fi inutil, prin urmare trebuie să te duci la dracu’n praznic. Ori la Casa de Cultură ori peste drum de Șaguna. Your call…

După ce îi duci și copiile sufletului, o să-ți dea un bilețel pe care scrie un număr de înregistrare și când vei primi răspunsul dosarului. Poți verifica numărul de înregistrare și aici.

Al doilea drum

Dacă totul e ok, după câteva zile (2-3) te vei prezenta iar la ONRC, tot la etajul 1, dar de această dată la ghișeul 3 pentru a-ți ridica diploma de merit certificatul de înmatriculare.

Felicitări!

Teoretic, ești PFA. Practic… Mai ai de umblat! Ce, credeai că scapi așa repede dacă vrei să dai bani la stat? Meh…

Ștampile, registre și alte bucurii

Cu certificatul în brațe, dai o fugă la un copiator. Fă cu încredere vreo zece copii, că vei avea nevoie…

După ce ai făcut copii, te duci la Trezorerie (la Gară) să-ți iei Registrul unic de control. Dai la schimb un certificat, o copie de buletin și 25 lei. O să-ți dea ditamai caietul format A3 (!!!). Cum ăsta e folosit în cazul unui control la firmă, roagă-te la zeitatea ta să nu îl folosești prea curând vreodată!

Ștampila o iei de la orice centru de… ștampile! Se execută rapid, în 15-20 minute și costă cel puțin 40 lei.

Registrele:

• Jurnal de încasări și plăți (10 lei)
• Registru inventar (10 lei)
• Registru evidență imprimate (6 lei) care încă n-am aflat la ce folosește

Pentru a evita drumuri razna, fugi direct la Parafa Star (site). Găsești acolo și ștampile și registrele în cauză.

Deschizi primele două registre la ultima pagină și o să vezi o bucată de hârtie lipită peste un șnur (doar în cazul registrelor de la Parafa Star! nu știu cum e la alte registre!) Scrii pe hârtiuță „acest registru conține XX pagini” după care semnezi și ștampilezi, astfel încât ștampila să fie atât pe hârtiuță cât și pe foaia mare.

Cu aceleași două registre (încasări/plăți și inventar) te duci frumușel la ANAF. Să-ți dea și ei o ștampiluță. Chiar dacă funcționarii publici sunt revoltați că vrea Boc să-i înjumătățească, ANAF are cel puțin trei sedii în Constanța! Și nu te duci la ANAF central, cum e de așteptat, te duci la cel de pe Murelor. Ștampiluța și gata. Și nu chiar…

Declarații, sănătate și alte glumițe

În momentul de față aici am ajuns. Mâine mă duc la ANAF, dar la sediul de pe IG Duca colț cu BD Mamaia, fostul CEC (din câte știam IG Duca ajunge până în Ferdinand, deci este posibil ca Gmaps să arate strada eronat) să depun declarația 220 și 070 și să plătesc taxa de liniște (sau de protecție) instaurată de Mazăre.

Va urma povestea cu ITM, sănătate, pensii și ce o mai fi.

Dacă va exista interes, voi pune și pdf-urile completate, pentru a avea un model. Nu sunt expert în asta, sunt și eu la început, acum încep să învăt ce și cum, dar, în limita cunoștințelor mele voi încerca să răspund întrebărilor.

Articolul a fost inspirat MULT de aici. De altfel, Răzvan a avut suficientă răbdare să-mi răspundă la fiecare întrebare, oricât de idioată ar fi fost (și da, pot pune niște întrebări FOARTE idioate )

Utile

Înființare PFA în București

Habar n-am cum se face, dar durează maxim X minute/ore/zile să faci Y!

Dacă știi cât durează înseamnă că știi și ce muncă implică (sau cum se face).

Dacă aș fi avut timp aș fi făcut singur toată treaba, că știu și eu să fac!

După ce termini toată treaba vor începe „controale”. În cazul unui programator asta se traduce prin „de ce ai făcut așa și n-ai făcut altfel”. Sau alte întrebări de genul ăsta. Merită?

Stabilim prețul la sfârșit, vreau doar să iasă treaba bună.

La final vei cere un preț, clientul îți va da o altă sumă și spune „știi, ăsta e bugetul”. Ai de ales între a lua o sumă mult mai mică decât ai fi luat în mod normal și a refuza banii (și evident a nu preda proiectul). Oricum ar fi, ieși în pierdere.

Îți plătesc pentru proiectul trecut imediat după ce terminăm proiectul actual.

Ai de ales: pierzi banii de la un singur proiect sau te implici într-un al doilea proiect să pierzi și mai mulți bani?

Mai știi și altele?

Ca freelancer, când ai învăţat să refuzi, deja eşti la un nivel superior, mult peste majoritatea celorlalţi.

Asta aşa, ca temă de gândire, până vine tutorialul despre edit in place.

La fel ca şi în mediul offline, o imagine falsă se va nărui cu prima ocazie. Fie că la telefon răspunde un singur om (iar acela are o voce groasă şi poate se bâlbâie, deci clar nu poate fi secretara), fie că răspunzi la mail-uri şi faci greşeli gramaticale sau fie că respectivul client va vrea să vorbească cu şefu’ (din varii motive). În acel moment, toată relaţia construită cu respectivul client se năruie. Din „firma super tare care îmi răspunde promt la întrebări şi pe care o voi recomanda tuturor prietenilor” vei deveni „mincinosul ăla despre care îi voi avertiza pe toţi”. Iar un client, oricât de mic este, îţi poate aduce reputaţie proastă. Iar o reputaţie proastă n-o mai speli nici cu şapte ape…

De ce scriu asta? Pentru că am intrat mai devreme pe site-ul unui freelancer. Mai schimb o vorbă-două cu el, mă mai întreabă ceva, îl mai întreb altceva, în fine, politeţuri. În afară de numele site-ului, mi-a fost imposibil să-i găsesc numele. Peste tot numai „we did” , „we do”, „contact us” şi aşa mai departe. Pe lângă faptul că exprimarea este complet aiurea, lipsa unui NUME de contact va rezulta într-o situaţie uşor penibilă. Gândeşte-te la următorul scenariu: dacă eu nu aş avea numele scris nicăieri şi doar un număr de telefon, cum s-ar purta o discuţie telefonică cu un potenţial client?

Bună ziua, dl. Iamntz ?

Trecând peste faptul că cele patru consoane consecutive fac imposibilă pronunţia, cum s-ar simţi potenţialul client?

via.